Treceți la conținutul principal

VERA PAVLOVA - LINIA DE RUPTURĂ

Traducere, note și prefață de Leo Butnaru

FRAGMENTE DIN CARTE:

* * *

o mulţime de cuţite
dar din ele taie numai unul
o mulţime de pixuri
dar scrie numai unul
o mulţime de bărbaţi
dar te iubesc doar pe tine
în fine
poate ascuţi şi tu cuţitele astea
______________

"Da"

Deşi ştiu
că nu există moarte
încă nu ştiu
cum să-i anunţ
despre asta
pe cei morţi.

DESPRE CARTE:

T.S. KHASIS: "încercați și voi, o să vă placă linia de ruptură la nebunie" (bookaholic.ro, 28.01.2016).

GABRIEL NEDELEA: "Există la această poetă o anatomie esenţializată de puterea ei de a se transcende prin muzică, prin laptele matern, prin zonele erogene sau prin acea simbioză dintre trup şi suflet care produce schimburi şi schimbări prinse pe vârfurile unui limbaj care nu-şi ocoleşte zonele marginale. Fiziologia acestei poezii ia, de cele mai multe ori, expresia feţei poetei de pe prima copertă, expresie în care frumuseţea şi spaima melancolică surprind feminitatea într-una dintre stările sale cele mai pure. Editura „Next Page” a ales, cu siguranţă, să înceapă inspirat" (Revista Ramuri, nr. 11 / 2014).

DESPRE AUTOARE:

    Vera Pavlova s-a născut la Moscova (1963). Absolventă a Colegiului „Şnitke” şi a Academiei de Muzică „Gnesin”, specialitatea Istoria muzicii. Până la 18 ani, cu binecuvântarea celebrului compozitor Aram Haciaturian (Baletul „Spartacus” cu „Dansul săbiilor”!) se pregătea pentru o carieră de compozitor. Intenţiile, predispoziţiile adolescentine nu puteau să nu se reflecte şi în poezia Verei Pavlova: „Testamentul – planul vieţii trăite./ Peste sicriul meu nu aş vrea să aud/ preludiul în si-minor de Rahmaninov,/ allegreto din a Şaptea de Beethoven, nimic din/ iubitul Ceaikovski. Vreau:/ A-dur pentru fortepiano/ de Mozart, adagietto din a Cincea de Mahler/ şi a Noua de Bruckner, partea a treia./ Dar, de altfel, poţi să pui orice doreşti:/ cine boceşte, acela şi comandă muzica”.
    A activat ca ghid la Casa-muzeu „Şaleapin”, publicând eseuri muzicologice. Circa 10 ani a cântat într-un cor bisericesc, concomitent conducând atelierul de creaţie literară pentru copii „Stelele Zodiacului”.
    Începe să scrie versuri la vârsta de 20 de ani, primul grupaj publicându-l în revista „Iunost” (Tinereţe). Ajunge populară după ce ziarul „Segodnea” (Azi) îi publică 72 de texte cu o postfaţă de Boris Kuzminski. Evenimentul născu mitul că ceea ce este dat drept poetesa Vera Pavlova nu ar fi decât o mistificaţie („Chiar când fac cunoştinţă cu ei/ oamenii se răzleţesc/ în două categorii./ Unii zâmbesc a râde:/ Al patrulea vis al/ Verei Pavlova!/ Alţii întreabă:/ Vera Pavlova – / ar fi un pseudonim?”).
    A editat peste douăzeci de cărţi, printre care: „Animalul ceresc”, 1997; „Limbaj secund”, 1998; „Linia de ruptură”; 2000; „Al patrulea vis”, 2000; „De ambele părţi ale sărutului”, 2004; „Bagaj de mână”, 2004-2005; „Tâmpita înţeleaptă”, 2008; „Pe celălalt ţărm al limbajului”, 2009; „Femeia. Regulament de utilizare”, 2011; „Libret”, 2012. A scris librete pentru mai multe opere şi cantate.
    Laureată a Marelui Premiu „Apollon Grigoriev” (2000), a Premiului Special „Cont moscovit” (2003), a Premiului „Antologia” (2006). Poemele sale au fost traduse în peste 20 de limbi.
    A participat la manifestări literare în Anglia, Azerbaidjan, Belgia, Elveţia, Germania, Grecia, Franţa, Italia, Olanda, SUA, Ucraina, Uzbekistan, etc.
    Locuieşte la Moscova şi New York, cel de-al treilea soţ al ei fiind fost diplomat american, actualmente traducător din limba rusă.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

CORNELIU VLAD - CRIMEEA SCHIMBĂ LUMEA

DAN STANCA - MARE AMARĂ

Constantin PIȘTEA: "În principiu, e vorba de un joc în doi. Un el se destăinuie, se plânge şi caută o salvare. Desface toate firele unei relaţii eşuate, încercând să-şi explice motivele derapajului. Postând „amară” chiar în titlu, e clar că povestea e tristă, însă, aici e aici, pentru cei care l-au mai citit pe Dan Stanca, aş zice nu doar că „Mare amară” e mai bine scris faţă de „Craii şi morţii” şi de „Boala şi visul” (despre care s-a vorbit ca fiind nominalizate la diverse premii în ultimii ani), dar şi faţă de orice alt roman pe care i l-am citit (inclusiv uriaşul „Jurnal al aşteptării” publicat anul trecut la Tipo Moldova), cartea asta este altceva. Mai concentrată, mai legată, pare mai corp faţă de orice alt roman scris de Dan Stanca (şi a trecut de 20)."
(23 februarie 2015, https://constantinpistea.wordpress.com/2015/02/23/mare-amara-dan-stanca/ ). 

"Mare amară" este o proză paradoxală: contondentă și poetică, scandaloasă și tandră, problematizan…