Treceți la conținutul principal

Postări

LEVENTE CSENDER vine la București, invitat de Institutul Balassi

joi, 22 februarie 2018, ora 19.00 Salon literar cu Csender Levente Csender Levente, un tânăr scriitor din Ungaria distins cu premiul Jószef Attila,şi cronicarul Constantin Piştea vor dialoga pe marginea volumului de nuvele Odată trebuie spus, apărut în limba română la Editura Next Page, în cadrul programului Publishing Hungary. Cititorii vor putea răsfoi şi citi fragmente şi din ultimul volum de nuvele al autorului, apărut tot în anul 2017, în limba maghiară, intitulat Örök utca / Strada veşnică. Programul este bilingv. Invitatul serii este jazzistul Tóth Viktor, un reprezentant polivalent al scenei de jazz din Ungaria, care prin interpretarea sa dinamică, dar sensibilă încearcă să surprindă energia momentului. Csender Levente s-a născut la Odorheiu Secuiesc în anul 1977, din anul 1991 trăieşte în Ungaria. A absolvit facultatea de limbă şi literatură maghiară şi comunicare la Universitatea Catolică Pázmány Péter. József Attila-díjas. Nuvelele sale au fost traduse în limbile spaniolă, slova…
Postări recente

ÎN PREGĂTIRE

NOUTĂȚI

JURNALUL TEJGHETARULUI DE MEZELURI FINE (roman), deMárton Gerlóczy. Traducere din limba maghiară de Anna Scarlat ODATĂ TREBUIE SPUS (povestiri), de Levente Csender. Traducere din limba maghiară de Hajnal Bara


LANSARE DE CARTE: "ODATĂ TREBUIE SPUS" - LEVENTE CSENDER

CATALOG 2014-2016

CORNELIU VLAD - CRIMEEA SCHIMBĂ LUMEA

CIPRIAN MĂCEȘARU - NUMELE MEU ESTE BRYAN RUIZ

Doru Căstăian despre "Numele meu este Bryan Ruiz" în "Viața liberă" "Poezia lui C.M. izbeşte şi seduce prin felul în care extrage substanţă poetică dintr-un soi de stoarcere atroce a realului, dintr-o abordare, fermă şi exasperată totodată, a tot ceea ce există. Întocmai ca lupul de mare al lui Ungaretti, poetul stă în mijlocul lucrurilor lipsit de iluzii, fără vreo proiecţie spre viitor, pentru că “viitorul e un obicei prost/de care nu putem scăpa/lucrează în noi ca un drog,/se joacă întruna cu minţile noastre”(Prolog). Lipsa de iluzii nu este însă apatie. De fapt, psihicul pe care îl simţim respirând în spatele poemelor lui C.M. este complex într-un mod monstruos, fără a fi prin asta mai puţin credibil. Modelat de experienţe poetice pe care abia le pot ghici (Berrymore? Ginsberg? Plath?), scrisul poetic al lui C.M. nu ne menajează. Aduce mai degrabă cu un ritual laic într-o biserică de carne (burdihanul de crocodil care este viaţa, din care moarte…